Un vis interesant face subiectul ultimului editorial de la Asociatia romana de psihanaliza. Te invit sa-l citesti si tu pentru ca mi-a facut o impresie deosebita interpretarea lui (http://www.psihanaliza.org/editorial.html). Ideea ca eul indivizilor se destrama, ca pesoana se reduce lent la nevoi pur alimentare si de supravietuire nu mi se pare absurda. N-am inteles totusi un lucru: de unde porneste acest impuls spre dezintegrarea personalitatii? Este ca sa zic asa o trebuinta interioara? Si cum sa ne explicam aceasta trebuinta in termeni de psihologie personala?

In acelasi timp nu as concedia imediat interpretarea visului dupa metoda lui C.G. Jung. Dupa aceasta metoda avem de-a face cu o reconstructie a eului, a personalitatii psihice. Aspetcul asta ramine. De adaugat este insa ca reconstructia pare a fi regresiva. Explica pulsiunea mortii aceasta regresiune sau mai este ceva, insidiso, in mediul nostru social si cultural?

Reclame