Visele in viziunea bisericii crestine

Citesc pe un site ortodox ca visele vin de la draci, ca sa ne incerce. Desigur ca e simplu sa spui asta cita vreme nu poti dovedi faptic:

1. Ca exista draci – nimeni nu i-a vazut sau daca i-a vazut, nu i-a surprins pe film sau in poze;

2. Ca dracii trimit vise.

Totusi, oamenii bisericosi cred in aceasta idee, ca visele vin de la draci, si nu se ocupa de ele, ba dimpotriva cauta sa le alunge cu teama sau sa le tina cumva la distanta.

A existat o vreme, inainte de crestinism, cind visele erau privite cu respect. Ma refer la Artemidor din Daldis, ca sa dau un exemplu arhicunoscut, care a scris o carte celebra despre interpretarea viselor. In antichitate, visele erau privite ca mesaje privind viitorul, chiar daca nu toate.

De ce oare s-a trecut de la credinta in profetia prin vis la aceea ca visele sunt de la draci? Iata citeva explicatii:

1. Foarte multe vise ne arata lucruri obscene, crime, agresiune, violenta sau pur si simplu mese bogate si chefuri. Ma sunt si visele de maretie cind ne visam „calarind norii”. Nu e greu de inteles ca biserica respingind tot ce este exces in viata noastra nu vede cu ochi buni asemenea vise si le eticheteaza ca venind de la draci.

2. Biserica nu accepta ca oricine sa poata deslusi viitorul – numai Dumnezeu il poate revela cuiva (cu conditia sa fie un sfint). Darul profetizarii nu-l poate avea orice pacatos – care nu practica ceea ce il invata biserica – deci visele lui nu pot fi de la Dumnezeu, ci de la draci.

Observam asadar ca exista doua categorii de vise pentru slujbasii bisericii:

1. Visele care vin de la draci – trimise ca sa ne ispiteasca;

2. Visele de la Dumnezeu, mai rare, care arata intr-adevar viitorul, dar sint visate doar de sfinti.

Prima categorie de vise este comuna tuturor oamenilor, fie ei crestini sau nu, care nu merg pe calea bisericii. A doua categorie este apanajul sfintilor crestini.

Poate sa ne indigneze, pe buna dreptate, aceasta opinie severa privind visele si pe cei care viseaza. Dar nu trebuie sa ne mire. Crestinismul s-a impus treptat nu ca o religie paralela, ci ca unica religie si in acest sens a eliminat orice concurenta. Viziunile vechi au fost alungate in uitare, cartile si manuscrisele antice distruse, si inlocuite cu altele, crestine.

Si astazi, cind asistam la destramarea ireversibila a crestinismului cum il stiam si impunerea unuia nou, ecumenic, mai exista insa voci, rare ce-i drept, care mai sustin in absolut ca lucrurile stau asa sau asa in cutare domeniu.

Curind insa pretentiile de autoritate absoluta in domeniul viselor, de exemplu, vor ramine doar o trista amintire, in timp ce lumea crestina va adopta vederi mult mai largi.

 Ana Styla